La multi ani ceausescu cica, dar mai bine la multi ani noua

Am auzit astazi vorbindu-se despre ceausescu cum ar fi implinit el 90 de ani. Mai bine ii spunem altfel zilei sau o uitam, ne sarbatorim pe noi, ne imbatam, orice merge. Ce e cel mai tare e ca o sa fie oameni astazi care o sa-l sarbatoreasca pe om si cei vreo 50 de ani de retardare pe care comunismul ne-a facut-o cadou.

Ma intreb oare cat de multe din "finele" trasaturi de caracter ale romanului i se pot imputa anilor de transformari prin care s-a trecut. Poate cumva doar s-au nimerit sa fie cele mai rele politici aplicate pe un fond care si asa nu era el vreo minunatie de caracter si le-a inghitit.

De exemplu tot observ cum romanii in general nu reusesc sa lucreze bine impreuna, sa se puna de acord ca fac o treaba, o fac cat pot ei de bine si la sfarsit isi impart rezultatele. La roman gandul de baza legat de mai orice productiv e sa castigi cat mai repede, cat mai mult, fara sa conteze daca urmarile a ce faci dauneaza in vreun fel sau nu, si eventual si in detrimentul celorlalti care ar fi mai bine sa o duca cat mai rau si el sa se bucure ce mult mai bine o duce ca toti ceilalti. Ma rog, cumva chestii clasice printre noi. Totusi azi am facut o conexiune noua care mi-a scapat pana acuma: colectivizarea. In esenta, treaba suna cam asa: se dau niste romani care faceau ei ce faceau pe la casele lor, le iei cam tot ce au (pamanturi, astea, lucruri nesemnificative...) si ii fortezi sa lucreze, surpriza, impreuna, pentru un bine comun din care lor le se da o mica ratie. Ce rezulta din asta? Chef maxim de munca si furat cat se poate pe la colt. Super tare, nu? Ce bine o fi stiut romanul cu munca inainte, dar ce bine s-a mai si antrenat intre timp...