Cum e sa renunti

paradoxal, la viata grea nu se renunta chiar asa usor..

Thoughts on the current SE2 development phase

I have been working intensively on the mockup we decided to use to get a grasp into the project for the past two weeks, when I got back from vacation. It's going forward, but the most pressing feeling I have is that I am working too much by myself, thus bringing a strange resemblance with the previous period I had on SE2, when I was the only one on the project actively working, talking to Ioan for feedback. This time there's Joy involved and while she's still bringing a very good contribution with specs and the larger picture of organizing the project as a project manager, but I feel again that we're lacking more people on the active development side to start make things happen and work together.

I feel that we have more people "orbiting" the project this time and a bigger management commitment, and that the thing that's lacking now to jump start the project is a clear picture of the medium term goal. (in my head at least) it's somewhere between getting it functional for some tests we want to make, doing some usability test with selected users to double check on the workflows and gathering some feedback internally from people involved in projects that will be plugged in as modules. If we decide to focus on one of these goals, we'll see the need to start working together on interconnected modules. If we decide to start doing tests on the listing system to see how it scales, then we need to get the database in place, feed it with some items and listing criteria and manage those on a test account on Amazon, the only venue we can support out of the box. If we want to do usability tests, then we want to put more research into what our customer target is, what is their current business position, what are their problems, what are they looking for, from what background, technical and business-wise they come from, establish some official contacts with such few companies/users and start working with them on what we agree it's more important, balancing our need for system testing with their immediate business needs.

It's not my role to set directions for how the project moves forward and what our goals are, the thing I want to participate the most with in this project is designing it for usability and pleasure of interaction and use. I tried however focusing more on defining the project structure and connecting it to the market business needs while I was in London and most likely because of that I see certain paths to follow to get to a desired end result. It's sort of a thing I want to achieve personally that's not necessarily connected to a business project, but more as a tendency to see clear into a structure and get its pieces in order so they work together as I want them to. For this particular project I want it to succeed so I'm sharing the bits of information that I think can make a difference with helping us be more efficient.

To get back to the main idea as I've sort of mixed it with other crazy stuff from my head, I think that the thing that would give the project a push forward (and a boost in my personal feeling of usefulness) is to define a clear goal that we want to reach as a team, and start a common work towards putting pieces together to get there.

Saptamana fara fum

va urma...

La multi ani ceausescu cica, dar mai bine la multi ani noua

Am auzit astazi vorbindu-se despre ceausescu cum ar fi implinit el 90 de ani. Mai bine ii spunem altfel zilei sau o uitam, ne sarbatorim pe noi, ne imbatam, orice merge. Ce e cel mai tare e ca o sa fie oameni astazi care o sa-l sarbatoreasca pe om si cei vreo 50 de ani de retardare pe care comunismul ne-a facut-o cadou.

Ma intreb oare cat de multe din "finele" trasaturi de caracter ale romanului i se pot imputa anilor de transformari prin care s-a trecut. Poate cumva doar s-au nimerit sa fie cele mai rele politici aplicate pe un fond care si asa nu era el vreo minunatie de caracter si le-a inghitit.

De exemplu tot observ cum romanii in general nu reusesc sa lucreze bine impreuna, sa se puna de acord ca fac o treaba, o fac cat pot ei de bine si la sfarsit isi impart rezultatele. La roman gandul de baza legat de mai orice productiv e sa castigi cat mai repede, cat mai mult, fara sa conteze daca urmarile a ce faci dauneaza in vreun fel sau nu, si eventual si in detrimentul celorlalti care ar fi mai bine sa o duca cat mai rau si el sa se bucure ce mult mai bine o duce ca toti ceilalti. Ma rog, cumva chestii clasice printre noi. Totusi azi am facut o conexiune noua care mi-a scapat pana acuma: colectivizarea. In esenta, treaba suna cam asa: se dau niste romani care faceau ei ce faceau pe la casele lor, le iei cam tot ce au (pamanturi, astea, lucruri nesemnificative...) si ii fortezi sa lucreze, surpriza, impreuna, pentru un bine comun din care lor le se da o mica ratie. Ce rezulta din asta? Chef maxim de munca si furat cat se poate pe la colt. Super tare, nu? Ce bine o fi stiut romanul cu munca inainte, dar ce bine s-a mai si antrenat intre timp...

Experience

Why does my bed hate me at night and loves me in the morning?

Sa dorm sau nu? Sa accept ca cliclul noapte-zi e si el relativ ca mai toate lucrurile si sa ma duc (cu capul) la treaba in mijlocul noptii? Daca simt ca pot face ceva la 4 noaptea de ce sa ma opresc si sa ma gandesc "lasa, mai bine maine dimineata"? Care dimineata? In care nu ma trezesc?

Grupa mortii

Tot continui sa aud nenorocirea asta cu "grupa mortii" in care jucam la europene si parca vreau sa urlu sa-i fac pe oameni sa inteleaga ca trebe sa mai schimbe tampeniile pe care le spun.

In primul rand sa ne dam seama ca vorbim de fotbal, un sport la urma urmei, in care nu moare nimeni. Sunt implicate multe patimi e adevarat, dar la modul cel mai realist tot ce facem toti e sa ne enervam groaznic incel mai rau caz.

Stilul asta fatalist nenorocit e din pacate impamantenit in felul nostru de a gandi. Ne plangem, ne lamentam, facem cam orice posibil pe langa lucrurile serioase care chiar trebuie facute. E caz general aici la roman, dar hai sa ramanem doar la fotbal aici. Hai sa ne gandim ca o sa jucam niste meciuri tari si ca o sa ne descurcam. De ce tot timpul trebuie sa fim saracii care se gandesc ca mama, vai, joc cu nu stiu cine si sigur ma bate, ca intr-un final chiar sa ne bata. Noi parca nu putem sa ne vedem invingatori, sa ne gandim ca facem tot ce se putem noi mai bine si la sfarsit castigam.

Propun deci sa-i zicem "grupa incercarii", acuma ramane doar sa-i contactez cumva pe toti de prin media sa le zic sa nu mai prosteasca poporul si pe ei :)

Suntem niste oraseni penibili in Bucurestiul nostru

Traim intr-un fel de oras cu accente de sat, condusi de niste oameni care ne reprezinta cu mare succes incapacitatea de a face orice rahat.

Am auzit aseara printre randuri ce zice Videanu aka Primaria despre problema zapezii ramasa in oras. Pe scurt: "fratii mei, nu putem face nimic, nu avem infrastructura, banii si locuri de depozitare pentru zapada ramasa dupa O ZI de ninsoare, deci asteptam sa vina primavara sa se incalzeaza afara si sa se topeasca zapada". Auzi raspuns, m-as fi ridicat in secunda doi sa-i dau o palma intre ochi. Cum sa fii primar, sa ninga o zi (ce surpriza, a venit iarna!) si tu sa zici ca nu poti sa faci nimic. Pai daca nu faci nimic la ce naiba mai avem primarie, ne luam toti lopeti si ne descurcam. Cred ca daca mai ningea o zi ramaneam toti in case si ne uitam la televizor.

Ce facem noi bucurestenii la auzul acestor vorbe frumoase? Supriza, nimic. Toti baietii astia de la primarie care nu sunt in stare sa faca nimic ar trebui scosi in piata publica ca in evul mediu (ca tot nu suntem departe) si batuti pana pleaca inapoi din satul de unde au venit. Sa le dam foc la masini, ce naiba sa le facem? Chiar cred ca trebe sa-i lovim unde-i doare fiindca isi bat joc de noi pe fata in cel mai nesimtit mod si noi nu facem nimic.

Trist sa o arzi prost cu prietenii

Care e problema care de fapt te deranjeaza cand realizezi ca prieteni apropiati nu te respecta atat cat ai vrea? Vezi foarte bine ca fondul comportamentului lor e acelasi cu tine ca si cu mai toti ceilalti, nu ai tu vreun mot in frunte, dar parca fiind vorba de prieteni treaba devine foarte dubioasa.

Comportamentul oamenilor are un caracter foarte general, la o scara mai mare ei fac aceleasi lucruri cu toti oamenii pe care ii intalnesc. Eu vad doua tipuri de comportamente in jurul meu: oameni care se bucura sa ii aiba pe altii in preajma si incearca sa descopere ce au ei mai bun de oferit, si oameni care considera, constient sau nu, ca toti cei din jur le sunt inferiori si vad doar lucrurile rele din ei. Si ce faci cand te esti inferior si vezi o slabiciune la dusman - speculezi faptul, bineinteles. E bine sa critici zilele astea si sa fii nemultumit de ceva... daca nu critici orice se zice ca esti ignorant.

E bine oare sa ai prieteni care incearca sa mai dea in tine din cand in cand? Te face mai puternic oare sau doar mai sictirit? Sictirit de frustrarile neintelese ale oamenilor pe care tin sa ti le arate de fiecare data in alt ambalaj?

doua fete dragute sa mai inveseleasca atmosfera, gata cu tristetea :)

An nou, astea

Acum ca tot aud numai "anul nou, anul nou" peste tot, zic ca e timpul pentru un mic remember de peste mari si tari :)