redescopera.te

La vot

2008-05-14T16:11:00.000-07:00

Noi nu ne dam seama cata putere avem sa schimbam lucrurile. Tot vorbesc cu lumea despre alegeri si aud aceeasi placa "frate io nu votez ca oricum toti fura si n-am ce sa le fac". Smecheria cea mai mare e ca avem ce sa facem. Exercitiu de imaginatie: cum ar arata o prezenta la vot a bucurestenilor de 90% in care partidele asa zise "mari"sa castige 1%.

Alt exercitiu de imaginatie: inmormantarea lui Iliescu - o sa-l planga oamenii ani de zile prin cimitir, ca pe "cel mai iubit fiu al poporului". Cum sa-i lasam doar pe oamenii astia sa voteze??

Computers in our world

2008-05-04T07:19:00.000-07:00

The question persists and indeed grows whether the computer will make it easier or harder for human beings to know who they really are, to identify their real problems, to respond more fully to beauty, to place adequate value on life, and to make their world safer than it is now.

Norman Cousins - The Poet and the Computer, 1966

Tibet

2008-03-29T16:00:00.001-07:00

E foarte haos in Tibet, ar trebui sa ne agitam cumva toti sa intram in raport cu cei care se cearta si sa ii conducem catre pacifism. Tibetanii sunt foarte nebuni si smecheri in felul lor cu Dalai Lama ca lider.

Fotbalul si evolutia societatii

2008-03-10T16:32:00.000-07:00

Imi este cumva foarte clar ca manifestarile si performantele sportive sunt o oglinda a unei societati, cu toate bunele si relele. La noi sport=fotbal, deci ma refer strict la fotbal.

Stadionul de fotbal e poate singurul loc in care oamenii se strang si actioneaza in spirit de masa. Am incercat sa gasesc si alte activitati pe care le fac romanii impreuna ca o masa de oameni, si de la revolutie si protestul care a dus la mineriada din 91 n-am reusit sa mai gasesc ceva. Pe stadion te duci alaturi de cateva alte zeci de mii de oameni sa te bucuri impreuna de un spectacol. E un loc foarte ciudat in care te simti extraordinar de liber. Poti sa zbieri in voie, sa canti (e foarte interesant si faptul ca la noi exista foarte putine cantece, si multe ii baga si-i scot pe adversari prin diverse orificii), sa faci cam ce vrei practic. Ce se intampla la noi (de unde si oglinda cu societatea)? Oamenii se bat intre ei, se injura, arunca cu pietre unii in altii si injura conducerile cluburilor (de multe ori pe buna dreptate, fiindca sunt chiar penibile).

Cred ca trezirea spiritului de a-l simti pe cel de langa tine ca pe un prieten ar putea sa inceapa cu oamenii din stadioane. Cluburile ar trebui cumparate de niste oameni putin mai evoluati decat combinatorii tristi care se ocupa acum de ele? Ce fac ei de fapt? Se injura ca la usa cortului, se acuza unii pe alti ca fura arbitri (constant dupa fiecare meci), ii trateaza pe jucatori si pe antrenori ca pe niste sclavi care lucreaza pentru ei, si tot asa. Daca toata activitatea din cluburi ar fi facuta macar decent, de la marketing pana la echipele de conducere) cativa ani, ce s-ar intampla oare? Ar veni oameni la stadion sa se bucure de jocul echipei lor si nu de faptul ca au pierdut adversarii. Ar iesi copiii pe strada mandri ca poarta tricouri cu cluburile lor preferate si nu s-ar mai lua la bataie intre ei ca chiorii.

Cum ar fi oare ca fotbalul sa se rupa de starea putrezita a societatii si a oamenilor din ea? Hai sa facem stadioanele ca la englezi, sa mergi acolo ca la teatru si sa aplauzi sportivii pe care ii vezi ca-si scuipa plamanii fugind de la un capat la altul. Mi se pare incredibil ca la Liverpool sunt meciuri in care aproape tot timpul intreg stadionul canta. Cum o fi? Un fel de concert public in care niste oameni joaca fotbal pe iarba din mijlocul scenei?

Ganduri si situatii

2008-02-12T14:34:00.000-08:00

O situatie in general se formeaza ca o totalitate a gandurilor pe care le ai despre ea. Felul in care interactionezi cu situatia respectiva este rezultatul concluziei acestor ganduri. Importat de mentionat este faptul ca concluzia nu este neaparat o finalitate logica ci mai degraba punctul cel mai indepartat in care ideile au patruns.

Gandurile pot lua o forma pasiva sau una activa. Cele pasive au un fond analitic si de obicei se concentreaza pe analizarea situatiei si a componentelor ei asa cum le structuram. Cele active au un aspect personal care le transforma structural: ele se concentreaza pe interactiunea care rezulta din contactul nostru cu acea situatie, deci pe zonele in care putem modifica si imbunatati dupa propria vointa.

Ambele feluri de gandire sunt utile pentru a ne crea in minte o harta cat mai completa a ce anume facem, insa pe masura ce situatia evolueaza (fie modificandu-se in sine, fie doar raportat la trecerea timpului) accentul si concentrarea trebuie indreptata catre elementele de interactiune. Regula este cu atat mai importanta in cazul situatiilor pe care le consideram probleme, in care ramanem "blocati" si in care elementul pe care ni-l dorim e schimbarea.

Explicatia este relativ simpla - poate prea simpla ca sa fie luata in serios de fiecare data - cand ne punem gandurile in zona unde exista interactiune si schimbari le oferim un spatiu propice in care sa analizeze toate posibilitatile si sa gaseasca solutia cea mai buna la care putem ajunge. Atunci cand gandurile se concentreaza in jurul unor elemente pe care nu le putem modifica - care sunt oarecum date fixe in situatia privita ca o ecuatie - ce producem este doar o aprofundare a structurilor fixe si o senzatie tot mai pregnanta ca nu putem face nimic pentru a schimba ce este deja.

Exercitiu pentru mine: data viitoare cand te gandesti la o problema pe care o ai de mult timp, observa perspectiva din care o privesti; observa ce cuvinte spui in legatura cu ea si vezi daca fondul pe care il atingi este unul fix in jurul caruia poti doar sa te invarti la nesfarsit, sau are si elemente variabile cu care sa te joci.

avem in medie peste 3000 de ganduri pe zi

Perspectiva universului

2008-02-10T15:39:00.000-08:00

O ilustatie de imagini care arata cat de mic e Pamantul de fapt.

Dragostea la femei si barbati / cel mai tare banc

2008-02-09T10:10:00.000-08:00

Povestea barbatului...

Intr-o seara, saptamana trecuta, eu si sotia mea eram in pat. Dupa ceva timp eu am inceput sa devin infocat …. cand ea a zis:
- Nu pot acuma, nu sunt dispusa … as fi vrut numai sa ma tii in brate. Am intrebat:
- CUM ?!?! Ce ai acum ?

Iar ea a zis cuvinte de care fiecarui barbat de pe planeta ii este teama sa le auda: - Tu, pur si simplu nu intelegi nevoile mele emotionale pe care le am
eu ca femeie, ca sa pot sa-ti indeplinesc nevoile tale fizice ca barbat.

La privirea mea nelamurita, ea a raspuns:
- Chiar nu poti sa ma iubesti asa cum sunt, ci nu numai din cauza celor ce fac cu tine in pat?
Intelegand ca in seara acea nu va fi nimic, m-am intors si am adormit.
In ziua urmatoare l-am sunat pe seful meu si mi-am luat o zi libera, ca sa petrec timpul cu ea.
Am luat masa afara, iar apoi am dus-o intr-un centru comercial mare la sectiunea cu haine de dama. Am insotit-o pana ce ea a probat cateva costume scumpe.

Nu a putut sa se hotareasca ce sa aleaga, astfel ca am zis sa le luam pe toate.
A vrut si pantofi, care sa se asorteaza cu costumele, astfel ca i-am zis sa aleaga cate o pereche pentru fiecare costum. Am ajuns si la sectiune cu bijuterii, unde i-am luat cercei cu briliante.

Ce sa va zic … era tare entuziazmata. Precis s-a gandit ca sunt la un pas faliment.
Am crezut ca ma pune la proba cand a cerut sa-i iau si o fustita de tenis desi nu a jucat tenis niciodata… - Da, sigur, iubita.

Aproape ca era in extaz. Zambindu-mi, in sfarsit a zis:

- Cred ca asta ar fi totul… Putem merge sa platim la casa.

Eu, abia m-am abtinut cand i-am zis:

- Nu pot acuma, nu sunt dispus.

Fata i-a devenit palida, falca i-a “cazut” si a zis:

- Cum ?!?!

- Am vrut numai sa tii aceste lucrurile in brate ceva timp … Tu pur si simplu nu intelegi problemele mele financiare pe care le am ca barbat, ca sa fiu in stare sa indeplinesc nevoile tale pe care le ai ca femeie sa faci cumparaturi.

Si tocmai atunci cand a avut privirea ca si cum ar fi vrut sa ma omoare, am adaugat: - Chiar nu poti sa ma iubesti asa cum sunt, ci numai din cauza lucrurilor pe care ti le cumpar?

The American Dream

2008-02-05T16:49:00.000-08:00

De ce nu vreau sa plec in America

Fiindca desi lumea de acolo luata individual e foarte ok si ai cu cine sa vorbesti si sa schimbi idei, ca societate pe ansamblu sunt supusi unei constante spalari pe creier prin toate canalele media. Ce ma ingrijoreaza e ca dupa o vreme ajungi sa nu mai observi ciudateniile si sa le iei de bune. Si am inteles ca eu am fost prin partea mai "rasarita" a Americii, vestul.
Fiindca acolo fiind, traiesti pe o alta lume decat Romania. Diferenta de fus orar face practic imposibila orice fel de comunicare afectiva cu cei din tara.
Fiindca americanii prin natura lor de oameni nascuti haiduci au inteles foarte prost cam cum ar trebui utilizate armele, le au peste tot, si la scandalurile pentru o femeie de exemplu, nu risti sa iti iei bataie, ci sa fii impuscat in cap.
Fiindca toate costurile vietii mai mici de acolo (si sunt mai mici, luate cum vrei - mancare, masini, benzina, chirie, electronice, cam tot practic) sunt sustinute de politica infecta de a face pe politistul si moralistul planetei cand tu te duci peste oameni in case pentru petrol si alte mizilicuri.
Fiindca m-as duce sa lucrez in aceeasi companie in care lucrez si in Romania, deci mai mult sau mai putin, sa fac acelasi lucru in alt decor, pe o firimitura de bani in plus. In momentul de fata nu am asa mare incredere in planurile pe termen lung in care sunt implicat si eu ca sa pun pe masa 3-4 luni din viata mea. Been there, done that...
Fiindca sunt atatea oportunitati si lucruri de facut in Romania noastra, langa cei cu care imparti un destin comun, incat e pacat sa nu incerci sa cresti odata cu ei.

Cum e sa renunti

2008-01-30T08:11:00.001-08:00

paradoxal, la viata grea nu se renunta chiar asa usor..

Thoughts on the current SE2 development phase

2008-01-29T13:25:00.000-08:00

I have been working intensively on the mockup we decided to use to get a grasp into the project for the past two weeks, when I got back from vacation. It's going forward, but the most pressing feeling I have is that I am working too much by myself, thus bringing a strange resemblance with the previous period I had on SE2, when I was the only one on the project actively working, talking to Ioan for feedback. This time there's Joy involved and while she's still bringing a very good contribution with specs and the larger picture of organizing the project as a project manager, but I feel again that we're lacking more people on the active development side to start make things happen and work together.

I feel that we have more people "orbiting" the project this time and a bigger management commitment, and that the thing that's lacking now to jump start the project is a clear picture of the medium term goal. (in my head at least) it's somewhere between getting it functional for some tests we want to make, doing some usability test with selected users to double check on the workflows and gathering some feedback internally from people involved in projects that will be plugged in as modules. If we decide to focus on one of these goals, we'll see the need to start working together on interconnected modules. If we decide to start doing tests on the listing system to see how it scales, then we need to get the database in place, feed it with some items and listing criteria and manage those on a test account on Amazon, the only venue we can support out of the box. If we want to do usability tests, then we want to put more research into what our customer target is, what is their current business position, what are their problems, what are they looking for, from what background, technical and business-wise they come from, establish some official contacts with such few companies/users and start working with them on what we agree it's more important, balancing our need for system testing with their immediate business needs.

It's not my role to set directions for how the project moves forward and what our goals are, the thing I want to participate the most with in this project is designing it for usability and pleasure of interaction and use. I tried however focusing more on defining the project structure and connecting it to the market business needs while I was in London and most likely because of that I see certain paths to follow to get to a desired end result. It's sort of a thing I want to achieve personally that's not necessarily connected to a business project, but more as a tendency to see clear into a structure and get its pieces in order so they work together as I want them to. For this particular project I want it to succeed so I'm sharing the bits of information that I think can make a difference with helping us be more efficient.

To get back to the main idea as I've sort of mixed it with other crazy stuff from my head, I think that the thing that would give the project a push forward (and a boost in my personal feeling of usefulness) is to define a clear goal that we want to reach as a team, and start a common work towards putting pieces together to get there.

Saptamana fara fum

2008-01-28T15:44:00.000-08:00

va urma...

La multi ani ceausescu cica, dar mai bine la multi ani noua

2008-01-25T16:16:00.000-08:00

Am auzit astazi vorbindu-se despre ceausescu cum ar fi implinit el 90 de ani. Mai bine ii spunem altfel zilei sau o uitam, ne sarbatorim pe noi, ne imbatam, orice merge. Ce e cel mai tare e ca o sa fie oameni astazi care o sa-l sarbatoreasca pe om si cei vreo 50 de ani de retardare pe care comunismul ne-a facut-o cadou.

Ma intreb oare cat de multe din "finele" trasaturi de caracter ale romanului i se pot imputa anilor de transformari prin care s-a trecut. Poate cumva doar s-au nimerit sa fie cele mai rele politici aplicate pe un fond care si asa nu era el vreo minunatie de caracter si le-a inghitit.

De exemplu tot observ cum romanii in general nu reusesc sa lucreze bine impreuna, sa se puna de acord ca fac o treaba, o fac cat pot ei de bine si la sfarsit isi impart rezultatele. La roman gandul de baza legat de mai orice productiv e sa castigi cat mai repede, cat mai mult, fara sa conteze daca urmarile a ce faci dauneaza in vreun fel sau nu, si eventual si in detrimentul celorlalti care ar fi mai bine sa o duca cat mai rau si el sa se bucure ce mult mai bine o duce ca toti ceilalti. Ma rog, cumva chestii clasice printre noi. Totusi azi am facut o conexiune noua care mi-a scapat pana acuma: colectivizarea. In esenta, treaba suna cam asa: se dau niste romani care faceau ei ce faceau pe la casele lor, le iei cam tot ce au (pamanturi, astea, lucruri nesemnificative...) si ii fortezi sa lucreze, surpriza, impreuna, pentru un bine comun din care lor le se da o mica ratie. Ce rezulta din asta? Chef maxim de munca si furat cat se poate pe la colt. Super tare, nu? Ce bine o fi stiut romanul cu munca inainte, dar ce bine s-a mai si antrenat intre timp...

Experience

2008-01-18T15:59:00.001-08:00

Why does my bed hate me at night and loves me in the morning?

2008-01-16T16:18:00.000-08:00

Sa dorm sau nu? Sa accept ca cliclul noapte-zi e si el relativ ca mai toate lucrurile si sa ma duc (cu capul) la treaba in mijlocul noptii? Daca simt ca pot face ceva la 4 noaptea de ce sa ma opresc si sa ma gandesc "lasa, mai bine maine dimineata"? Care dimineata? In care nu ma trezesc?

Grupa mortii

2008-01-10T04:38:00.000-08:00

Tot continui sa aud nenorocirea asta cu "grupa mortii" in care jucam la europene si parca vreau sa urlu sa-i fac pe oameni sa inteleaga ca trebe sa mai schimbe tampeniile pe care le spun.

In primul rand sa ne dam seama ca vorbim de fotbal, un sport la urma urmei, in care nu moare nimeni. Sunt implicate multe patimi e adevarat, dar la modul cel mai realist tot ce facem toti e sa ne enervam groaznic incel mai rau caz.

Stilul asta fatalist nenorocit e din pacate impamantenit in felul nostru de a gandi. Ne plangem, ne lamentam, facem cam orice posibil pe langa lucrurile serioase care chiar trebuie facute. E caz general aici la roman, dar hai sa ramanem doar la fotbal aici. Hai sa ne gandim ca o sa jucam niste meciuri tari si ca o sa ne descurcam. De ce tot timpul trebuie sa fim saracii care se gandesc ca mama, vai, joc cu nu stiu cine si sigur ma bate, ca intr-un final chiar sa ne bata. Noi parca nu putem sa ne vedem invingatori, sa ne gandim ca facem tot ce se putem noi mai bine si la sfarsit castigam.

Propun deci sa-i zicem "grupa incercarii", acuma ramane doar sa-i contactez cumva pe toti de prin media sa le zic sa nu mai prosteasca poporul si pe ei :)

Suntem niste oraseni penibili in Bucurestiul nostru

2008-01-06T13:02:00.000-08:00

Traim intr-un fel de oras cu accente de sat, condusi de niste oameni care ne reprezinta cu mare succes incapacitatea de a face orice rahat.

Am auzit aseara printre randuri ce zice Videanu aka Primaria despre problema zapezii ramasa in oras. Pe scurt: "fratii mei, nu putem face nimic, nu avem infrastructura, banii si locuri de depozitare pentru zapada ramasa dupa O ZI de ninsoare, deci asteptam sa vina primavara sa se incalzeaza afara si sa se topeasca zapada". Auzi raspuns, m-as fi ridicat in secunda doi sa-i dau o palma intre ochi. Cum sa fii primar, sa ninga o zi (ce surpriza, a venit iarna!) si tu sa zici ca nu poti sa faci nimic. Pai daca nu faci nimic la ce naiba mai avem primarie, ne luam toti lopeti si ne descurcam. Cred ca daca mai ningea o zi ramaneam toti in case si ne uitam la televizor.

Ce facem noi bucurestenii la auzul acestor vorbe frumoase? Supriza, nimic. Toti baietii astia de la primarie care nu sunt in stare sa faca nimic ar trebui scosi in piata publica ca in evul mediu (ca tot nu suntem departe) si batuti pana pleaca inapoi din satul de unde au venit. Sa le dam foc la masini, ce naiba sa le facem? Chiar cred ca trebe sa-i lovim unde-i doare fiindca isi bat joc de noi pe fata in cel mai nesimtit mod si noi nu facem nimic.

Trist sa o arzi prost cu prietenii

2008-01-04T16:25:00.001-08:00

Care e problema care de fapt te deranjeaza cand realizezi ca prieteni apropiati nu te respecta atat cat ai vrea? Vezi foarte bine ca fondul comportamentului lor e acelasi cu tine ca si cu mai toti ceilalti, nu ai tu vreun mot in frunte, dar parca fiind vorba de prieteni treaba devine foarte dubioasa.

Comportamentul oamenilor are un caracter foarte general, la o scara mai mare ei fac aceleasi lucruri cu toti oamenii pe care ii intalnesc. Eu vad doua tipuri de comportamente in jurul meu: oameni care se bucura sa ii aiba pe altii in preajma si incearca sa descopere ce au ei mai bun de oferit, si oameni care considera, constient sau nu, ca toti cei din jur le sunt inferiori si vad doar lucrurile rele din ei. Si ce faci cand te esti inferior si vezi o slabiciune la dusman - speculezi faptul, bineinteles. E bine sa critici zilele astea si sa fii nemultumit de ceva... daca nu critici orice se zice ca esti ignorant.

E bine oare sa ai prieteni care incearca sa mai dea in tine din cand in cand? Te face mai puternic oare sau doar mai sictirit? Sictirit de frustrarile neintelese ale oamenilor pe care tin sa ti le arate de fiecare data in alt ambalaj?

doua fete dragute sa mai inveseleasca atmosfera, gata cu tristetea :)

An nou, astea

2008-01-02T15:17:00.000-08:00

Acum ca tot aud numai "anul nou, anul nou" peste tot, zic ca e timpul pentru un mic remember de peste mari si tari :)

Ce-i cu blogul asta

2007-12-28T08:30:00.000-08:00

Poate numele cel mai potrivit ar fi fost "redescoperi-m-as", fiindca totul e un fel de jurnal cu idei si nebunii din capul meu carora vreau sa le dau o forma scrisa.

Scriu in primul rand pentru mine, mi se pare ca e un mod bun de a da forma gandurilor de multe ori cam abstracte care-mi zburda prin cap, sa le pot privi fata in fata si de a descoperi ce e cu ele de fapt.

Alta chestie tare e ca genul asta de jurnale publice sunt intr-un fel exhibitioniste si asta mi se pare iar o provocare amuzanta. Cred ca in ziua in care o sa putem sa stam iar dezbracati fara nici un stres (zic iar fiindca ma gandesc ca prin pesteri sau pe unde s-a mai ars nu aveau chiar haine dintotdeauna) o sa fim niste oameni mult mai fericiti si linistiti, asa ca promovez cu incredere fenomenul :)

Cearta-te

2007-12-12T16:08:00.000-08:00

Traim intr-o tara plina de oameni agitati. Poate e mult si gresit sa generalizez, asa ca ma voi rezuma la orasul Bucuresti pe care il simt zi de zi. Oamenii au mari deficiente de constientizare si intelegere a propriei persoane, lucru care se revarsa natural catre cei din jurul lor. Teoria aici e foarte simpla, atat timp cat nu te intelegi pe tine si nu stii ce e cu tine pe pamantul asta, ce sperante sa ai sa intelegi cu adevarat cine sunt cei din jurul tau si sa relationezi cu ei intr-un mod placut si iubitor?

Tot ce iese din nebunia asta este o atitudine salbatica fata de oamenii pe care nu-i cunosti, de fetele din multime pe care le vezi strada. Bucurestenii nu sunt prieteni cu un necunoscut pe care il intalneste intr-o cafenea sau in metrou, in mod standard se privesc fie indiferent, fie suspicios, fie direct dusmani - atunci cand sunt multumiti au impresia ca toti din jurul lor sunt gelosi si vor sa-i vada cazand si suferind (si in mod amuzant chiar asta e reactia manelistului dambovitean), iar cand sunt nemultumiti dau vina tot pe cei din jur ca nu vor sa ajute ca sa nu ii vada reusind. Teoria caprei vecinului e la ea acasa.

In mod natural, din toata nebunia asta ies conflicte. Fiecare vrea sa-l "dovedeasca" pe celalalt, sa fie un pic mai smecher ca el, si asta nu prin a demonstra ca el e mai destept, ci doar celalalt mai prost. Aici apare ciudatenia pe care o vad din propria perspectiva si motivul pentru care ma consider cumva neadaptat la societatea din jur; in adancul meu cred cu tarie ca toti ar trebui sa fim prieteni, sa ne dam seama ca atunci cand cuiva apropiat (fie si el un om de pe strada) ii este bine, binele ala ne e transmis si noua; ca ar trebui sa traim viata asta bucurandu-ne impreuna de toate lucrurile minunate din jurul nostru.

Abordarea asta calma si iubitoare din pacate nu merge totdeauna, chiar mai niciodata de fapt. Poate nu am reusit eu sa stapanesc pe deplin acest de a privi lumea si de a o imprima si celor din jur, dar realitatea e ca oamenii te pun constant in situatia sa te aperi. Daca nu te aperi si castigi stupida si inutila "batalie", esti luat de prost si slab, si in contextul respectiv, chiar asa si esti.

Am descoperit totusi o solutie in toata problema asta: trage-ti aer in piept si cearta-te cand esti atacat. Nu recurge la violenta daca nu esti fortat sa faci asta (ce ciudate sunt momentele in care trebuie sa fii violent doar fiindca este singura solutie de a te apara), dar invata sa te ridici deasupra oponentului. Tot ce facem in viata presupune invatare si intr-un final fericit desavarsire, deci invata sa te certi si sa castigi. Cred in teoria ca atunci cand te cobori la nivelul cuiva ajungi de mana cu el in mocirla, dar indiferenta nu este o solutie. Atunci cand esti napadit de gandaci, nu stai de vorba cu ei sa le explici cum ar trebui sa stea ei linistiti pe camp si sa manance buruieni (sau macar la vecini daca tot suntem in tema), ci iei masuri si ii dai afara cu forta. Intotdeauna dintr-o disputa doar vocea invigatorului se aude. Daca ai ceva in cap si intelegi cam ce se intampla in jurul tau, trebuie sa incepi sa vorbesti raspicat si sa-i faci si pe altii sa inteleaga perspectiva ta. Si vrei nu vrei, trebuie intai sa castigi pozitia din care poti vorbi.